Migrația timpurie a omului în America, legată de schimbările climatice

Cercetătorii au identificat două intervale în care condițiile de gheață și ocean ar fi fost favorabile pentru a sprijini migrația timpurie a omului în America de Nord, plecând din Asia, la sfârșitul ultimei ere glaciare.

O lucrare despre aceste descoperiri a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

• Test de cultură generală. Câte laturi are Marea Piramidă din Giza?
• Controversa din jurul asasinării lui Kennedy. Cine l-a vrut mort şi ce rol are teoria lui…

Descoperirile se aliniază cu un număr tot mai mare de dovezi conform cărora traseul cel mai probabil pentru migrația timpurie a omului în America a fost o rută de coastă a Pacificului, care a fost folosită înainte ca straturile mari de gheață care acoperă o mare parte din Canada actuală și părți din SUA să înceapă să se retragă.

Ce ne pot spune sedimentele despre migrația timpurie a omului în America?

Folosind modelarea oceanelor și datele din probele de sedimente colectate în nord-estul Oceanului Pacific, cercetătorii au descoperit două intervale climatice distincte în care o combinație de gheață de iarnă și condiții de vară fără gheață ar fi facilitat migrația mai spre sud, spre sfârșitul ultimei ere glaciare, a spus Alan Mix, oceanograf și paleoclimatolog la Oregon State University, din SUA, și coautor al lucrării.

„Cercetarea noastră indică faptul că în timpul ultimei ere glaciare, gheața de-a lungul coastei de vest a Americii de Nord, de la Seattle la Alaska, s-a mutat destul de mult înainte și înapoi. În mod surprinzător, au existat momente în care gheața nu a blocat drumul acelor oameni timpurii. De fapt, ceva gheață ar fi putut face migrația mai ușoară”, a spus Mix.

Autoare principală a lucrării este Summer Praetorius, geolog la U.S. Geological Survey, care și-a obținut doctoratul la Oregon State. Praetorius și Mix au lucrat împreună la mai multe proiecte folosind date climatice din probele de sedimente, notează Phys.org.

O migrație mai timpurie decât se credea până acum

Primii americani au ocupat o parte din Beringia, o masă de uscat din strâmtoarea Bering de astăzi, care a creat o punte între Asia și America de Nord. Întrebarea despre când și cum s-au mutat oamenii timpurii de acolo în sud, în America, este una pe care cercetătorii au explorat-o de zeci de ani.

Multe dintre dovezile popoarelor timpurii din Americi au mai puțin de 13.000 de ani și este posibil să fi fost lăsate după ce clima s-a încălzit și stratul de gheață gros de kilometri s-a retras. Aceste dovezi au condus la o teorie conform căreia Americile erau populate printr-un coridor interior care s-a deschis pe măsură ce calota de gheață a început să se retragă.

Dar dovezi mai recente, cum ar fi descoperirea de către Loren Davis, de la Oregon State, a unor vârfuri de proiectile vechi de 15.700 de ani, indică faptul că oamenii au început să sosească în Americi cu mult înainte ca coridorul interior fără gheață să se deschidă.

Cum a fost studiată migrația timpurie a omului în America?

„Dovezile tot mai numeroase pentru sosirea omului înainte de deschiderea coridorului fără gheață fac din ruta de coastă cea mai probabilă cale către America de Nord”, a spus Praetorius.

„Am vrut să încercăm să ne dăm seama cum au afectat schimbările climatice regionale viabilitatea rutei de coastă în momente diferite. De exemplu, înțelegerea locului și momentului în care s-a format gheața de mare în Golful Alaska are implicații asupra modului în care oamenii se puteau deplasa de-a lungul liniei de coastă, indiferent dacă pe jos sau cu bărci”, a continuat ea.

Un model oceanic de înaltă rezoluție utilizat de coautorul studiului Alan Condron, de la Woods Hole Oceanographic Institution, din Massachusetts, a indicat că, pe măsură ce gheața de la marginile calotei de gheață Cordilleran a început să se retragă, a drenat multă apă dulce în ocean. Acea topire a accelerat curenții oceanici care se deplasează spre nord, ceea ce ar fi îngreunat călătoria cu barca spre sud de-a lungul coastei, între punctele de uscat.

Probele de sedimente, care le oferă cercetătorilor informații importante despre schimbarea condițiilor oceanelor și planetei pe perioade lungi de timp, au arătat prezența gheții de mare la intervale cheie care ar fi putut sprijini călătoria pe jos.

Alge din gheața de mare

Mostrele de sedimente, colectate în Golful Alaska, conțineau urme moleculare ale rămășițelor de alge care au crescut în jurul gheții de mare de-a lungul țărmului. În două intervale, de la 22.000 la 24.500 de ani în urmă și de la 14.800 la 16.400 de ani în urmă, gheața de mare a fost prezentă în timpul iernii, chiar dacă vara s-a încălzit, probabil oferindu-le primilor americani posibilitatea de a călători de-a lungul coastei, au spus cercetătorii.

„Gheața de mare este relativ plată și destul de stabilă atunci când este lipită de țărm, așa că poți să mergi pe gheață și să vânezi foci pentru a supraviețui iarna”, a spus Praetorius.

„Pare posibil ca gheața de mare să fi facilitat migrarea, mai degrabă decât să o împiedice, oferind o suprafață mai traversabilă decât traseul periculos al ghețarilor plini de crevase sau vâslitului împotriva curenților oceanici puternici”, a concluzionat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au dezgropat un călugăr bizantin înlănțuit cu inele de fier

Cercetătorii au identificat speciile de păsări surprinse într-o pictură egipteană antică

Unelte de piatră făcute de maimuțe au fost găsite în Brazilia

Capetele mai multor zei greci au fost descoperite într-un oraș antic din Turcia